PRIMARIA COMUNEI SCINTEIA

Judetul Iasi

PREZENTARE LOCALA

    Scanteia este o localitate in judetul Iasi, Moldova, Romania, resedinta a comunei cu acelasi nume. In evul mediu aici s-a aflat un targ, etapa de popas pentru negustorii ce urmau Drumul Tarigradului, ce lega orasele Iasi de Vaslui si apoi Barlad si Galati.
Dupa cum sugereaza si numele, la origine satul s-a aflat in mijlocul Codrilor Iasilor, terenul viitoarei asezari fiind curatat prin incendiere (situatii asemanatoare pentru sate care poarta numele Arsura, Jaristea etc.).

  • Biserica "Cuvioasa Paraschiva" - ctitor Vasile Lupu - 1636 , refacuta in secolul XVIII
  • Biserica de lemn si conac - secolul XIX, in Borosesti si Ciocarlesti

    Teritoriul comunei Scinteia este situat in partea de sud a judetului Iasi si are ca vecini: la nord comuna Grajduri, la est si la sud judetul Vaslui si la vest comuna Scheia.
    Comuna Scinteia este strabatuta aproximativ pe la mijloc de la est la vest de drumul judetean 246 (nemodernizat) care vine de la Codaesti (judetul Vaslui), traverseaza teritoriul comunei prin satele Tufestii de Sus, Bodesti, Scinteia indreptandu-se spre comuna Scheia.
    Catre extremitatea vestica a teritoriului comuna este strabatuta de drumul judetean 248 (modernizat) care vine de la Iasi (29 km) si merge spre Buhaesti (judetul Vaslui). Aproape paralel cu drumul judetean 248 se afla traseul magistralei de cale ferata (simpla, neelectrificata) Iasi - Tecuci.
    Comuna Scinteia este formata din satele: Scinteia, Borosesti, Bodesti, Ciocirlesti, Lunca Rates, Tufestii de Sus si Rediu are o populatie totala de 4.640 locuitori (populatia stabila la 1.01.2007 dupa D. J. S. Iasi) si o suprafata administrativa de 4181 ha (suprafata la 1.01 2000 dupa D. G. A. A. Iasi).
    Rolul de centru administrativ al comunei este asigurat de localitatea Scinteia, care concentreaza cele mai multe institutii de interes socio - economic. Functia de baza, atat a centrului administrativ cat si a satelor componente este cea de cazare a populatiei din teritoriu.
    Din punct de vedere al suprafetei administrative cat si cel al numarului de locuitori, comuna Scinteia se situeaza sub valorile medii pe judet (peste 6000 ha, respectiv 5.000 locuitori pe comuna). Prin cele 7 sate se ajunge la o densitate de 16,7 sate la 100 km2, valoare dubla fata de media pe judetul Iasi (7,8 sate la 100 km 2) .
    In concluzie, comuna Scinteia se inscrie tipului de unitati administrativ teritoriale din arealul sudic al judetului, se afla la intersectia unor drumuri judetene, iar prin unele institutii si unitati economice exercita o anumita atractie pentru comunele din jur.

    Geologia
    Din punct de vedere geologic teritoriul comunei apartine Platformei Moldovenesti, fiind caracterizata printr-o structura si constitutie litologica relativ simpla, ce apartine ca varsta sarmatianului mediu. Acesta este constituit din alternanta orizonturilor de nisipuri, argile si marne nisipoase intercalate cu un orizont de calcare si gresii calcaroase.
    Peste acestea sunt dispuse depozite cuaternare reprezentate prin formatiuni argilo-nisipoase deluviale pe versanti, aluvio-coluviale in sesuri si eluviale cu caracter loessoid pe unele dealuri.
    Din punct de vedere geotehnic depozitele argiloase sarmatiene si cuaternare fac parte sau pot fi asimilate in clasa "argilelor grase", plastic vartoase, iar luturile loessoide sunt macroporice si sensibile la umezire, constituind in general terenuri care impun masuri specifice de fundare.
    Din punct de vedere seismic, teritoriul comunei este influentat de cutremure de tip Vrancea si se incadreaza in zona seismica de gradul 7 - 7.5.

    Resursele geologice
    Resursele subsolului sunt sarace, rocile utile fiind reprezentate prin gresiile si calcarele existente in substratul unor dealuri si exploatate strict local in trecut, argilele si luturile prezente peste tot si exploatate local pentru caramizi.
    Orizontul de roci (calcare si nisipuri sarmatiene) constitue substratul imediat al dealurilor inalte (nord si est Borosesti, est Tufesti) care au fost exploatate strict local pentru nevoi gospodaresti. De asemenea, argilele si luturile au constituit obiectul unor exploatari pentru ceramica (Bodesti).

    Relieful
    Relieful comunei, format pe seama substratului geologic sarmatian si sub influenta factorilor externi de modelare, este reprezentat printr-o serie de dealuri inalte in partea de est a teritoriului (cu maxime peste 300 -370 m) si mai joase in partea centrala si de vest (200 - 250 m).
    Altitudinile maxime depasesc 370 m in dealurile Bodesti, Batca (est Tufestii de Sus), iar altitudinile minime ating 130 m in sesul Rebricea. Aceste valori dau o energie maxima de relief de 240 m, ceea ce denota un grad destul de mare de fragmentare.
    Principalele tipuri de relief intalnite in teritoriul comunei sunt reprezentate prin: interfluvii, versanti si lunci (sesuri).
Interfluviile sculpturale se prezinta sub forma unor suprafete plane sau relativ plane, orientate spre sud, sud-est, cu platouri netede sau usor bombate la partile superioare, reprezentand terenuri agicole, in special arabile, dar si terenuri foarte bune pentru constructii in sate (partial satele Scinteia, Bodesti, Borosesti, Rediu sunt situate si pe interfluvii), si pentru cai de comunicatii.
    Ponderea reliefului de interfluvii in teritoriu este de cca. 27 - 30%.
    Versantii care marginesc interfluviile au orientari si inclinari variate:

  • versanti cu pante si energii mari (pante peste 25 - 30 %) afectati de numeroase procese geomorfologice (eroziuni torentiale, alunecari de teren), cum ar fi cei din stanga vailor Pietrariei, Rebricea - Seaca, Bodesti, Borosesti, Tufestii de Sus.

    In prezen, sunt utilizati ca pasuni, fanete sau impaduriti (caz in care se reduc degradarile).

  • versanti cu pante mici si moderate, afectati numai local de eroziuni si alunecari reduse. Acesti versanti au orientari sudice si estice avand utilizari diverse: terenuri agricole sau cai de comunicatii si asezari (sud-vest Rediu, sud si est Bodesti, sud-vest Ciocarlesti, est Tufestii de Sus).

    Ponderea reliefului de versanti in teritoriu este de cca. 60 - 65%, din care 40 - 50% reprezinta versanti cu pante mari, impaduriti sau utilizati ca pasuni.
    Suprafata afectata de eroziuni de suprafata, alunecari de teren si ravene este de 154 ha.
    Sesurile vailor care fragmenteaza teritoriul sunt reduse ca extindere cu exceptia sesului Rebricei, Rebricea-Seaca si Cocoarei-Pietrariei.
    Majoritatea sunt umede, inundabile sau partial inundabile constituite din depuneri argilo-nisipoase relativ subtiri. Pentru evitarea acestor fenomene s-au executat lucrari de regularizare si indiguire locale, mai ales pe valea Rebricei, iar pe valea Rebricea - Seaca in aval, o acumulare.
    Sesurile sunt utilizate in principal ca fanete si pasuni, doar cel al Rebricei fiind utilizat partial si pentru culturi.
    Suprafata afectata de exces de umiditate si inundabilitate este de 803 ha.
    Pentru amiliorarea unor fenomene nefavorabile ale cadrului natural, in teritoriu s-au executat lucrari de imbunatatiri funciare, cu mentiunea ca ele si-au pierdut in parte functiile:

  • regularizarea albiei minore Rebricea pe cca. 2 km;
  • acumularea pe Rebricea-Seaca de 21 ha (in prezent secata);
  • pentru combaterea eroziunii solului si fenomenelor de alunecare;
  • lucrari locale de combaterea eroziunii solului pe 82 ha.

    Clima
    Datorita pozitiei sale geografice, caracteristicile reliefului, precum si influentelor maselor anticiclonale atlantice si continentale, clima comunei Scanteia are un caracter temperat¬continental de nuanta moderata.
    Regimul temperaturii aerului este caracterizat de un complex de factori si anume: radiatia solara, circulatia generala a atmosferei si particularitatile conditiilor fizico-geografice locale.
    Valorile lunare si regimul anual al radiatiei solare globale depinde in principal, de pozitia latitudinala pe care o are comuna. In functie de marimea unghiului de incidenta a razelor solare cu suprafata orizontala din teritoriu variaza si intensitatea radiatiei solare globale, aceasta avand valori cuprinse intre 110-115 kcal/cm2an pentru majoritatea interfluviilor, iar pe vaile Rebricei si a afluentilor sai de 115-120 kcal/cm 2 an.
    Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-9 grade C, avand un maxim mediu in luna iulie - intre 19-20 grade C pe interfluvii si peste 20°C in valea Rebricei si pe afluentii mai importanti- si un minim mediu in luna ianuarie de - 3 grade C.
    Aceste valori dau o amplitudine termica anuala in jur de 23 grade C.
    O deosebita importanta (in special pentru agricultura si constructii) prezinta cunoasterea datelor medii de producere a ingheturilor tarzii de primavara si a celor timpurii de toamna. In mod obisnuit, primul inghet se produce in jurul datei de 15 octombrie, iar ultimul in jur de 17 aprilie.
    In decursul anilor, din cauza invaziilor accidentale de aer rece polar, sau a intensificarii racirilor radiative locale produse de un regim anticiclonic, primul inghet de toamna si ultimul inghet de primavara au avut loc la date care difera de cele medii.
    Umezeala relativa a aerului, care este in raport invers cu temperatura, are valori medii anuale de 70%, fiind mai coborata decat in alte regiuni ale judetului.
    Precipitatiile atmosferice au o valoare medie anuala apropiata de 510 mm. Se observa o repartitie mai neuniforma in distributia precipitatiilor in timpul anului.
    Lunile cele mai bogate in precipitatii sunt mai si iunie, cand se inregistreaza intre 70-80 mm, o cantitate dubla fata de cea din lunile de iarna (decembrie-martie), cand se inregistreaza intre 30-35 mm (valorile mai mari cad pe inaltimile impadurite).
    Aceasta distributie favorizeaza in mare masura dezvoltarea vegetatiei, mai ales a culturilor agricole. Vara se inregistreaza ploi de tip aversa, dar si perioade de seceta.  Precipitatiile din octombrie si noiembrie, corelate cu o coborare sensibila a temperaturii aerului, favorizeaza cresterea umiditatii aerului si solului.
    Precipitatiile sub forma de ninsoare sunt mult mai reduse, media lor lunara rar depasind 30 mm. Cele dintai ninsori cad, de obicei, in noiembrie, iar ultimele in martie.
    Dinamica atmosferei este dominata de masele de aer dinspre nord - vest urmate de cele din sud - est si sud, sud - vest.
    O dinamica mai activa a maselor de aer se constata pe culmile descoperite si pe valea Rebricei, unde se inregistreaza destul de frecvent si alte fenomene: ceata, bruma, ingheturi mai timpurii toamna si mai tarzii primavara si chiar inversiuni termice, dar de intensitate destul de mica.
    Cu toate ca vanturile de nord, nord-est si est au o frecventa mai redusa, ele se manifesta destul de activ, mai ales in timpul iernii, sub forma crivatului rece, care isi are originea in anticiclonul euroasiatic. Originea continentala a acestui aer siberian face ca lunile de iarna, in special ianuarie, sa fie friguroase si uscate, uneori cu viscole accentuate.
    In toate lunile anului, frecventa vanturilor creste spre amiaza ca urmare a incalzirii suprafetei active si a aerului de deasupra ei. Cele mai mari deosebiri de frecventa a vanturilor intre orele din timpul diminetii si amiezii, apar vara.
    Conditiile climatice mentionate sunt in cea mai mare parte favorabile pentru agricultura si asezari.

    Hidrografia
    Pozitia geografica a comunei, relieful si mai ales factorii climatici se reflecta in regimul hidric al zonei.

    Apele de suprafata
    Reteaua hidrografica din teritoriu este formata din cursul mijlociu al paraului Rebricea si o serie de afluenti a acesteia: Rebricea-Seaca, Cocoarei-Pietrariei, Tufesti, alimentarea lor fiind in principal din ploi si din topirea zapezilor, si secundar din izvoare.
    Regimul hidrologic al acestor cursuri de apa este torential, caracterizat prin cresteri de nivele si debite - primavara cand se topesc zapezile si vara datorita ploilor torentiale - si prin scurgeri reduse iarna si vara la secete.
    Regimul termic al apei paraurilor se caracterizeaza printr-o apropiere destul de mare de cel al aerului, temperatura medie anuala a apei fiind in jur de 8-9 grade C. In timpul iernii temperatura oscileaza favorizand formarea podului de gheata , care apare de obicei in a doua decada a lunii decembrie si se termina in ultima decada a lunii februarie.
    In sesurile mai mari, in special in cel al Rebricei, au loc frecvente si accentuate variatii de nivel si debit, care dau nastere la viituri si inundatii cu efecte negative, mai mult asupra terenului si mai putin asupra locuintelor aparate de indiguiri si regularizari locale.
    Pentru prevenirea si evitarea fenomenelor de inundatii si exces de umiditate sunt necesare lucrari de regularizare si reprofilare a albiilor, indiguiri si desecari, realizari de acumulari si iazuri, de genul celor existente pe valea Rebricea-Seaca. Acestea au un rol foarte important atat pentru ameliorarea climatului, cat si pentru regularizarea regimului hidrologic.

    Apele subterane
    Apele subterane care sunt strans legate de conditiile geologice si fizico-geografice ale comunei sunt de doua categorii: captive (sau de adancime) si libere.
    Apele subterane captive includ strate acvifere sub presiune, acumulate in depozite sedimentare nesectionate de vaile paraurilor. Ele au caracter ascensional sau chiar artezian si sunt puternic mineralizate, fiind interceptate, prin foraje la diferite adancimi, in depozite siluriene, sarmatiene.
    Apele subterane libere includ strate acvifere fara presiune cantonate in baza depozitelor cuaternare si in intersectiile permeabile ale substratului sarmatian, fiind intalnite la o adancime ce variaza in functie de teren de la 1-3 m la 12-15 m.
    Debite mai importante dau apele subterane cantonate in nisipurile si la baza orizontului de calcare sarmatiene, puse in evidenta pe alocuri de izvoare.
    Astfel de surse se intalnesc pe versantii din partea de vest, sud-vest a satului Rediu, in est -Bodesti, la Borosesti, unele izvoare fiind captate pentru alimentari locale (ex. S.A.Z.P.LC. Miroslava ferma Scinteia, alimentarea cu apa sat Borosesti).
    Stratele acvifere necaptive constituie surse permanente de umezire a terenului si de declansare a alunecarilor, ceea ce impune captarea si drenarea lor corespunzatoare.
    Pentru alimentari centralizate ale satelor este necesara intocmirea unui studiu hidrogeologic care sa puna in evidenta sursele capabile sa satisfaca necesarul de apa al populatiei.
    Comuna se incadreaza din punct de vedere hidrografic in zona cu umiditate moderata, caracterizata prin scurgere lichida medie specifica de 1-2 1/s/km, ape mari de primavara si viituri de vara, o alimentare pluviala si subterana moderata, prin ape bicarbonatate, cu mineralizari sub 1000mg/1, prin resurse acvifere subterane locale si continui, prin utilizari in alimentarea cu apa potabila, industriala, piscicultura etc.

    Solurile
    Rolul cel mai important in diversificarea invelisului de sol il are relieful, care prin altitudinea sa variata, fragmentarea si energia sa, varietatea tipologica a formelor, introduce o diversitate in conditiile de pedogeneza.
    Avand in vedere ca relieful determina o etajare a solurilor corespunzator etajarii conditiilor bioclimatice, solurile caracteristice din teritoriu sunt reprezentate in jumatatea nordica de soluri cenusii si brune argiloiluviale, iar in jumatatea sudica de cernoziomuri cambice si argiloiluviale.
    Pe versantii puternic inclinati se intalnesc regosoluri si erodisoluri, pe alocuri cu roca la zi, iar in vaile Rebricei si ale afluentilor sai soluri aluviale si lacovisti.
    Cernoziomurile cambice ofera cele mai bune conditii pentru culturile de cereale, plante tehnice, etc., obtinandu-se recolte bogate.
    Solurile argiloiluviale cenusii se preteaza pentru aceleasi culturi agricole ca si cernoziomurile cambice, fiind favorabile de asemenea si pentru pomicultura si viticultura. Conform datelor statistice A.G.E.R. suprafetele de soluri afectate de diversi factori de degradare sunt:

  • eroziunile de suprafata  1463 ha;
  • lunecari de teren si ravene 581 ha;
  • excesul de umiditate 282 ha;
  • inundabilitate 521 ha.

    Vegetatia
    Extinderea terenurilor cultivate a distrus in cea mai mare parte, vegetatia spontana, incat ea se intalneste astazi pe suprafete izolate, accidentate si slab productive, insuficient folosite. Vegetatia naturala care se dezvolta pe aceste soluri din comuna Scanteia este de tip silvostepa, caracterizata prin pajisti stepice xeromezofite, completata de prezenta unor paduri de foiase, acestea din urma fiind intalnite pe inaltimile din nordul teritoriului.
    Pajistile au o vegetatie dominata de prezenta unor asociatii de:

  • paius (Festuca vallesiaca, F. pseudovina, F.sulcata),
  • colilie si negara (Stipa joanis, S.capillata),
  • ierburi xeromezofite.
    In amestec cu alte foioase:
  • carpenul,
  • teiul,
  • jugastrul,
  • frasinul etc.
    Padurile reprezinta o importanta resursa naturala a comunei atat pentru produsele principale si secundare pe care le ofera, cat si pentru contributia lor in ameliorarea climei si regularizarea regimului hidrologic al apelor, la care se adauga potentialul lor turistic, de agrement si vanatoare.

    Fauna
    Pozitia geografica si ansamblul aspectelor naturale amintite mai sus se reflecta si in distributia lumii animale. Astfel, in est, sud si sud - vestul comunei Scanteia intalnim biotopul de stepa-silvostepa, iar in vest biotopul de padure.
Lumea animala de stepa si silvostepa este reprezentata de cateva mamifere specifice cum sunt:

  • popandaul (Citellus citellus),
  • soarecele de camp,
  • iepurele,
  • vulpea, care sunt completate de unele animale comune si pentru zona de padure.

    Dintre pasari fac parte:

  • ciocarlia de camp (Alanda arvensis),
  • pitpalacul (Coturnix coturnix),
  • graurul, etc.

    Cea mai mare parte a faunei terestre o intalnim in cuprinsul padurilor.
    Dintre mamiferele caracteristice se intalnesc: veverita, caprioara si mistretul.
    Dintre pasarile de padure mentionam:

  • sturzul (Turdus),
  • mierla (Turdus merula),
  • cucul (Cuculus canorus),
  • turturica(Streptoprlia turtur),
  • cinteza(Fringolla coelbs),etc.

    Reptilele sunt reprezentate prin:

  • sarpele de padure (Columber longissimus),
  • gusterul (Lacerta veridis),
    Insectele si multe alte specii de nevertebrate care se hranesc cu frunzele, lastarii, fructele si semintele arborilor, sau care misuna in frunzarul cazut pe sol intregesc varietatea vietuitoarelor ce traiesc in acest biotop.
    In concluzie, cadrul natural al comunei Scinteia, este destul de diversificat, oferind posibilitati, variate de valorificare: terenuri bune pentru agricultura si constructii, resurse de piatra si nisip, climat destul de favorabil, ape subterane potabile si relativ bogate resurse forestiere si turistice.

    Se impun insa o serie de masuri pentru evitarea, limitarea si prevenirea unor elemente sau fenomene naturale nefavorabile (eroziuni, alunecari, inundatii, exces de umiditate) prin executarea unui complex de lucrari de imbunatatiri funciare.

    Scurt istoric
    La jumatatea distantei dintre Iasi si Vaslui, pe vechiul drum al Galatilor, la izvoarele Rebricei, Tara de dincolo de negura a lui Sadoveanu, se afla localitatea Scinteia.

    Atestata documentara la 31 Martie 1423 cand Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei intareste printr-un "uric" drepturile lui Moise Filozoful, mare dregator in divanul tarii, asupra mosiei si satelor sale din tara de jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei si satelor sale din Tara de jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei pe "hotarele ce le-a stapanit din veac", confirmand astfel vechimea asezarii, cu mult inaintea inscrisului domnesc.
    Pe parcursul anilor, de la o minte mai scanteietoare, mai sclipitoare, aceste sate apar sub denumirea de Scinteia. Fost targ insemnat in vremea lui Stefan cel Mare, aceasta asezare are doua ctitorii domnesti: a lui Stefan cel Mare de la 1503 si a lui Vasile Lupu din 1637.
    Targul de sub mica Bucovina, cum numeau la 1656 calatorii poloni, asezarea de pe valea Rebricei, umbrita de nesfarsitele paduri ale Barnovei, cu fagi batrani si stejari falnici a fost, de asemenea, locul de nastere a ultimului cronicar al Moldovei Axinte Uricariul, a marelui istoric Emil Condurachi, fiul notarului satesc de acum un veac si a gazetarului, criticului de arta si scriitorului Valentin Silvestru. Scoala din Scinteia poarta numele cronicului Axinte Uricariul, iar biblioteca pe cea a istoricului Emil Condurachi.
    Fiind situata sub dealurile impadurite ale Barnovei, zona ce constituie hotarul intre Tara de Sus si Tara de Jos a Moldovei, Scinteia s-a bucurat de o atentie deosebita din partea domnitorului Stefan cel Mare. A fost intarit satul Scinteia cu colonisti de la Scheia, Grajduri, Tufestii de Sus, care se bucurau de anumite privilegii domnesti. Asa se explica puternica dezvoltare si inflorire a targului Scinteia, care in acea vreme era de marimea Vasluiului.
    Aici, la Scinteia a pregatit domnitorul ostirea pentru luptele de la Vaslui. Insusi domnitorul Stefan cel Mare atacat fiind de turci a scapat prin minune dumnezeiasca adapostindu-se intr-un plop. Drept rasplata, aici la Scinteia a fost  construita biserica cu hramul Sfintilor voievozi Mihail si Gavril.
    Nu intamplator, un loc inalt, impunator, de la Borosesti spre Lunca-Rates poarta denumirea de Stamparusa. Acest insemnat loc - spun legendele, ca Stefan cel Mare ia "astamparat pe turci" (vezi zona cu vai mlastinoase si dealurile in panta, impadurite).
    In aceasta zona - Scinteia, Dobrovat, Poiana cu Cetate, Schitul Duca, Cetatuia a avut loc si pregatirea ostilor lui Stefan cel Mare.
    Cea de-a doua ctitorie domneasca de la Scinteia a lui Vasile Lupu de la 1637 cu hramul Cuvioasei Parascheva a fost descoperita prin sapaturi arheologice efectuate de studentii facultatii de istorie din Iasi sub indrumarea regretatului profesor N. Puscasu in vara anului 1984. Acestia au scos la lumina temelia celei de-a patra ctitorie a lui Vasile Lupu. Aici, la Scinteia a fost ultimul popas a celor ce transportau Sf. Moaste ale Cuvioasei Parascheva in drumul lor de la Galati la Iasi - Scinteia fiind ultima statie de posta pe drumul craiesc spre cetatea de scaun a Moldovei in acea vreme.
    Aici, la Scinteia si in zonele invecinate sunt locurile preferate de vanatoare ale lui Sadoveanu. In romanul Tara de dincolo de negura pomeneste foarte mult despre Borosesti, padurile Borosestilor; aici aflandu-se chiar starostele vanatorilor: Mos Nita Cioaca.
     Tot aici, la Bodesti, in perioada anilor 1970 - 1972, Mircea Babes - cercetator principal la Institutul de Arheologie Bucuresti, a efectuat sapaturi pe Lesa in zona de deasupra satului si in urma descoperirilor arheologice si-a dat cu mare succes teza de doctorat in Germania.
    Printre altele, aici au fost scoase la iveala peste 150 de morminte si foarte multe obiecte (arme, unelte, podoabe din aur: inele, cercei etc.) care apertineau unei populatii de neam german care au convietuit vreme indelungata cu dacii liberi in aceasta parte a tarii.
    Descoperirile arheologice de la Scinteia din anul 1984 s-au bucurat de o apreciere
deosebita la sesiunea de comunicari Stiintifice de la Targoviste, urmata de un material in revista monumentelor de la Paris.
    Urmare acestui inceput din anul 1985, Institutul A. D. Xenopol, prin profesoara Magda Mantu, prin cercetarile efectuate timp de 20 de ani cu sprijinul locuitorilor si in special al elevilor care au efectuat adevarate ore de istorie in aer liber, au scos la lumina din dealul Bodesti - zona La nuci, un bogat si interesant material arheologic din cultura Cucuteni. S-au sapat zeci de metri cubi de pamant si au fost scoase la iveala mari cantitati de materiale din acea perioada.
    O parte din rezultatele acestor sapaturi sunt adunate intr-un catalog prin grija Muzeului de Isorie a Moldovei.